Posted by: prettybunny | May 7, 2009

In cautarea unei slujbe

De ceva vreme sunt in acest impas de a imi gasi o slujba. Ca orice slujba trebuie sa intruneasca mai multe criterii ca sa intre in categoria mea de posibile locuri de munca. In primul rand, locatia – este esentiala si deosebit de importanta, aproape ca nimic nu este mai presus de acest criteriu, deoarece aglomeratia din Bucuresti este intradevar cumplita si un lucru cu care nu vrei sa ai prea mult de a face. Pe al doilea loc ar fi sa iti gasesti o echipa in care sa te acomodezi usor si sa simti ca te duci de placere la serviciu si ca asa trebuie. Pe locul al treilea, ar fi importanta financiara. De ce sa nu recunosc ca sa ai bani este un lucru important si care ajuta la bunastarea zilnica a omului. Din pacate, in ziua de azi valoarea banului a depasit orice limita posibila de intelegere, in sensul ca, totul este foarte, foarte scump si sa fim sinceri, nu putem sa ne petrecem tot timpul liber in fata televizorului…sau pentru cei mai norocosi jucandu-se la playstation🙂 . Avem nevoie sa socializam, sa iesim din localitate sau de ce nu, din tara, sa ne bucuram de viata, iar acest lucru cere o suma destul de mare de bani.

Dar sa revenim la cautarea acelui job, sa il numim jobul ideal. Dupa ce m-am inscris pe toate site-urile de recrutare si am trimis CV-uri la firmele care ar fi avut un opening la un astfel de job si bineinteles am fost si selectata sa particip la un interviu, a urmat interviul propriu-zis. Nu ar avea nici un sens sa descriu fiecare interviu in parte, deoarece in 99% din cazurile unde am fost recrutata (acceptata) am fost nevoita sa refuz, din diferite motive sau mai bine spus, la fiecare exista cate o incompatibilitate a unuia sau mai multor criterii enumerate mai sus. Si aicum ajungem si la acel 1% depsre care nu credeam ca o sa am parte vreodata de asa ceva.

Nu stiu lumea in general la ce se asteapta in momentul in care se afla la un interviu, dar eu am un nivel ridicat de asteptari si am fost surprinsa neplacut sa descopar ca se fac interviuri si de oameni necalificati pentru asa ceva si mai mult la misto, asa de: “ce facem amice astazi, m-ai chemam si noi niste domnisoare la interviu, ca ieri fu fun!” Deci si prin urmare, sunt sunata sa ma prezint la un interviu in ziua x la ora 16.30. Ajung la locul respectiv la timp, pentru ca asa mi se pare normal, sa arati persoanei respective ca ii respecti institutia si ca te respecti pe tine pt ca faci ceea ce ai convenit. Acolo, raman socata de faptul ca nu exista nici un indicator care sa ma indrume catre firma respectiva si ma indrept catre o doamna de la paza sa intreb daca a auzit de firma X. Doamna respectiva imi explica pe unde trebuie sa merg, “pana unde se termina cladirea, pe urma gardul, faceti stanga si o sa fie o cladire pe stanga la etajul 2”. Pana aici am inteles, asa ca plec spre locul indicat. Ajung la cladirea respectiva si raman surprinsa din nou, pe acea cladire tot felul de sigle, placute de la alte firmei si nici o dovada ca ar fi si firmei x printre celelalte. Atunci, pun mana pe telefon si sun pentru a mi se confirma existenta firmei x. Imi fac curaj si intru in cladirea respectiva. Urc la etajul doi, unde gasesc in asteptare alte persoane (sase la numar), cu toate ca eu eram prezenta la timp pentru interviul programat. De aici, incepe lipsa de respect fata de persoanele care erau in asteptare. Pentru ca nu erau suficiente locuri unde sa stai, multi au stat in picioare, nu ni s-a oferit macar un pahar cu apa, daca tot am asteptat cu orele, in fine, dezamagitor. Am dat un telefon, simteam nevoia sa fac ceva, nu-mi placea sa stau degeaba, persoana cu care stateam de vorba m-a sfatuit sa plec, dar am zis ca daca tot am ajuns pana aici sa merg pana la capat. Intr-un sfarsit (dupa doua ore) vine si randul meu. In acel moment ma asteptam sa aiba loc un interviu dupa niste criterii, dar nu s-a intamplat acest lucru. Mi s-a pus o intrebare stupida, in timp ce persoana respectiva mazgalea pe CV-ul meu… Eu vroiam sa il intreb (era un singur barbat care tinea interviul) pe ce baza s-a facut selectia de CV-uri, dar mi-am dat seama ca nu s-a intamplat acest lucru, ci pur si simplu fata de la receptie dadea print la CV-urile primite. Asa ca, m-am resemnat si asteptam doar sa se termine, ceea ce s-a si intamplat la a doua intrebare care a fost ceva de genul “punem puct interviului aici?” iar eu am zis da si m-am ridicat sa plec, uimita de faptul ca sunt oameni care chiar fac lucruri si poate se mai si mandresc cu ele, fara sa aiba nici un habar. Rusinos! Acesta a fost cel mai neplacut si inutil interviu din viata mea, o pierdere de timp, bani si energie. The end.  


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: